O noapte pe drumuri

A venit si seara plecarii. de cateva zile faceam bagajele care intr-un final au fost trei, un geamantan si doua genti mari sport.l-am sunat pe prietenul care venea la Bucuresti sa treaca inaintea plecarii pe la mine sa pun bagajele, ca erau destul de grele. la ora sase seara eram deja la locul imbarcarii gata de plecare, dupa ce-mi luasem, cam pe fuga, ramas bun de la vecinii mei cei mai buni. a venit microbuzul si gata,am plecat. ne astepta un drum de aproximativ 600 de km. In Cluj ne-am oprit pret de un sfert de ora sa ne mai dezmortim. imi place foarte mult sa calatoresc noaptea cu masina, luminile care apar in departare, orasele prin care treci si cladirile luminate, este frumos. Noaptea nu vezi delasarea si ruina care stapaneste tara noastra, noaptea totul e feeric. Undeva inainte de a ajunge in Sighisoara iaca si pocinogul. aveam pana pe roata fata-dreapta. nu ar fi fost mare teorie de schimbat doar ca atunci cand prietenul a incercat sa desfaca suruburile de la roata erau intepenite. dupa chinuri indelungate si o ora de nervi am reusit sa schimbam roata si cu ajutorul a doi localnici. incepeam sa cred ca acolo o sa ne prinda dimineata, nu era o perspectiva prea placuta. cum eram in intarziere soferul n-a mai oprit decat undeva in Busteni pret de tigara, care o fumasem chiar pe fuga, fumatorii au sa inteleaga ce chin am bagat cu opriri atat de rare.intr-un final am ajuns si in Bucuresti pe la 6.30 si am ajutat-o pe sotia prietenului la cumparaturi la Dragonul Rosu ca ei au venit dupa marfa. pe la 9 cred am cautat in fuga un taxi ca sa merg sa ma intalnesc cu fetele. dupa cateva ore de taifas am plecat spre noua mea casa, care asa cum v-am scris pe Blogspot e la o aruncatura de bat de Bucuresti….

11 comentarii la “O noapte pe drumuri

  1. Bordelezu spune:

    Bine ai venit printre regateni, Codeus! Lasasi spatiul mioritic si venisi printre mitici, nu tu deal, nu tu vale, doar cu numele, da-i bine, ai padurea aproape si ai unde te duce sa dai la scobar. Musca si bibanu’ acu’.
    N-am mai fost pe acolo de-acum doi ani, atunci era facuta praf soseaua de la autostrada pana la tine, ca sa ma descurc imi luasem doua repere: biserica, pentru ca e la strada, si cimitirul, ca are statia de transformare electrica gard in gard.
    Da’ nu-i bai printre mitici, vei avea subiecte de scris, o gramada de povesti. 🙂

  2. codeus41 spune:

    si de facut cruce cand vad niste chestii ))) da asa cu gesturi largi, nu ca nu ar fi chestii ciudate si pe la noi, prin Ardeal.iar cu dealurile, macar nu-mi aduce aminte. aici nu dai cu ochii de nimic cand iesi din casa.

  3. Bordelezu spune:

    Am ghicit, desi nu ma bucur. Codeus, si mie mi-e dor de meleagurile tale, dar asta e, poti fi bucuros ca acolo unde esti acum e mai bine decat in Bucuresti 🙂 fii sigur!

  4. Manole spune:

    Bine ai venit mai aproape! 🙂

  5. codeus41 spune:

    Borde e bine ca e totusi la tara, dar vantul asta de Baragan te ia pe sus

  6. codeus41 spune:

    Manoleasco multam

  7. […] Baiatul ciudat, black-angel- Costel,  conasu’ Ion Dascalu, Bobo, Calin Hera, Chinezu, Ciutacu, Codeus, Cristian Bogdan Hotnoga, Dan Brasov, Daniel Vaduva, Darius satmareanul, Dimulescu, Dono, Flavius, […]

  8. Bordelezu spune:

    Sa traiti, domn’ Director! 🙂

    Lasand gluma la o parte, iti dau mare dreptate cu vantu’. Noaptea urmatoare dupa ce-am postat aici, am mas pe undeva pe langa tine, m-am culcat, bine mersi, dar pe la doua m-am trezit cu niste zgomote… nu intelegeam ce e, deh, casa straina, nu semanau cu datul nucilor de-a dura in pod, un uruit, ba mai degraba parca se alergau dracii pe acoperis, ca incepusera si geamurile sa tremure.
    Pana la urma m-am dumirit, gura podului era deschisa iar vantul salta tabla de pe casa. S-a dus somnul, zic hai sa ies putin in curte. Cum ies afara, fara sa aprind lumina, vad doua naluci ce se reped spre mine, zic hait!, Constandine, acum ai incurcat-o, au sarit pe tine si ielele! Am facut stanga-mprejur, una-doua, am intrat in casa si-am inchis usa. Eh, acum, la adapost si la lumina, mi-a venit mintea la cap si-am aprins lumina de-afara, nu puteam sa fac asa de la inceput ?
    Ma uit afara, ce sa fie, se trezisera Lola si cu Pishpirica, si, de foame, mie nu-mi mai era, dar lor da!, am uitat sa-ti spun ca-s doua catele, se repezisera la cersit, pe muteste.
    Iar pe la patru si ceva a venit si iadul, a inceput sa ninga, la inceput cu niste fulgi mari, vantul batea in rafale, mai pe urma nu mai pot sa-ti povestesc pentru ca am adormit. 🙂

  9. codeus41 spune:

    Buna Horia. sper sa nu te supere adresarea directa dar mie asa imi place. Cand apelez oamenii cu d-voastra am impresia ca-i indepartez, ca i-as pune undeva pe un piedestal. ma bucur ca ai trecut pe aici. sa ne vedem cu bine

Lasă un comentariu