Un nou inceput

Era de ceva vreme din nou acasa. desi ii placeau provocarile, noile inceputuri, la fel de mult ii placeau si revenirile, in vechea matca sau in inceputuri mai vechi. daca l-ar intreba cineva de ce, poate nu ar sti sa-i dea un raspuns clar. poate asa cum a mai spus si in alte dati motivele felului lui de-a fi, acela ca nu-i placea deloc rutina, nu-i placea sa stea cu anii intr-un singur loc, trebuiau cautate in copilaria lui destul de zbuciumata din punctul asta de vedere. Reteta nu era universala, sora lui spre exemplu daca nu ar fi fost nevoita nu ar fi plecat cu anii de acasa. I-ar fi placut sa aiba o ocupatie care presupune multa deplasare, dar nu a fost sa fie. era deja intors acasa de vreo 2 luni pentru ”hibernare” cum ii placea sa spuna cand intr-o zi o amica l-a intrebat daca vrea sa mearga la ea in Germania pentru cateva luni, la munca. In prima faza a luat totul ca pe o gluma, ce sa caute el tocmai in Germania,in bucataria unui restaurant cu specific italian. era o provocare care-i depasea pana si lui increderea in sine, nu credea ca ar fi facut fata. Era o lume total necunoscuta, la capatul celalalt al Europei, si daca ar fi fost doar atat dar si munca era total necunoscuta, a mai fost el prin bucatarie, chiar si la un restaurant, dar era in Romania, nu era o mare necunoscuta, nici bucataria si nici ingredientele. Dupa cateva zile de tatonari din partea amicei, insistente si cand a vazut ca de fapt gluma nu e gluma s-a hotarat sa accepte, era vorba sa ajunga cat mai repede, inainte de Craciun, acolo. Cele cateva zile dinaintea plecarii au fost pline de emotii, in sfarsit a primit si banii pentru drum, era intr-o luni, si a mers la agentie sa gaseasca bilet cat mai repede. A reusit sa gaseasca pentru miercuri, adica statea efectiv cu biletul in mana si nu-i venea sa creada ca sunt mai putin de 48 de ore si el o sa plece in necunoscut. Emotiile adevarate abia in momentul ala au aparut, cand plecarea lui a devenit certitudine, ingrijorari care-si aratau coltii, abia acum realiza ce inseamna plecarea asta, pana acum cand nimic nu era palpabil a luat-o si el intr-un fel ca pe o gluma.Dar nu mai era drum de intors, ajuns acasa a inceput sa-si puna treburile in ordine si sa-si faca bagajul. In dimineata plecarii nici nu a stiut cum a trecut timpul, si iata ca la 11.30 era in fata agentiei asteptand sa fie preluati cu microbuzul, imbarcarea in autocar urmand sa fie facuta in Arad. Prima parte a calatoriei a fost banala, era o zona arhicunoscuta de el, pe la ora 5 dupamasa a ajuns la autogara din Arad, un furnicar de autocare, microbuze si nu in ultimul rand oameni. a cautat autocarul pentru Bremen, avea si numarul masinii pe bilet, nimic ca in palma. s-a dus in autogara si a gasit biroul de informatii, i-au spus ca autocarul lui intarzie, urma sa ajunga pe la 7. S-a mai invartit el pe acolo si intr-un final a ajuns si autocarul. S-a imbarcat si au plecat spre vama. era a doua lui iesire din tara si prima cu autocarul. avea emotii cum o sa suporte calatoria de 24 de ore in autocar