Follow me (I)

Mai erau câteva săptămâni până la petrecerea anunţată cu surle şi trâmbiţe de către mătuşa ei., care a făcut tot posibilul să creeze impresia că o să fie evenimentul anului. Tot oraşul era în fierbere, sau mă rog o parte din oraş, cea care conta. Se făceau pregătiri intense pentru marele eveniment, şi chiar era un mare eveniment pentru orăşelul lor, pentru că din câte a auzit din surse sigure, adică chiar de la mătuşă, care a ţinut să îşi informeze familia, poate chiar dintr-o ascunsă dorinţă de a epata, că o să fie invitaţi chiar din Columbus şi de mai departe, adica câţiva newyorkezi.
Deşi nu era o fiinţa care să pună prea mult accentul pe chestiile astea, de data asta a intrat şi ea în febra pregătirilor , care pentru ea însemna în primul rând o rochie pe măsura evenimentului. Şi unde să-şi găsească ea o rochie mai potrivită decât la croitoreasă
-Maman,astăzi trebuie să mergi cu mine să-mi comand rochia
-Ok Sarah, tot ce sper este că nu o să stăm prea mult acolo, pentru că am de lucru acasă
-bine maman dar ştii că nu mă pot hotărâ aşa repede asupra rochiei, în fond nu-mi fac rochie în fiecare zi
-bine, bine, tot ce vreau e sa nu mă reţii cu orele la croitoreasă
Off, era sigura că maică-sa, o fire foarte practică de felul ei, o să tragă de ea. Ea fiind o fire mai visătoare îşi permitea să viseze cu orice ocazie care i se ivea, şi vizita la croitoreasă ii permitea să viseze, de la alesul materialului până la modelul rochiei, toate chestiile astea o făceau să viseze la o viaţă pe care nu o avea. O viaţă lipsită de griji, nu că acum ar fi avut prea multe, dar vroia mai mult de atat. Să fie admirata, chiar temută., să fie cineva în lumea asta, eventual la New-York.
Au ajuns la croitoreasă unde erau aşteptate
-Buna ziua d-na Milton
-Buna ziua d-na Durham, buna ziua d-şoară Sarah. Veniti de staţi jos. O cafea, un suc?
-Nu mulţumim, nu putem sta prea mult, zise oarecum acră d-na Durham, cu gândul să facă tot ce-i stă în puteri să scurteze vizita
-Atunci vă arăt materialele şi uite aici şi catalogul de modele
Răsfoind catalogul Sarah şi-a oprit privirea asupra unei rochii superbe de seara, era chiar clasică în felul ei, dar nu era mai mult ca sigur pe gustul mamei pentru simplul motiv că avea umerii şi braţele complet dezgolite, lucru care pentru conservatoare mamă era inaccectabil. Asta nu o făcu să dezarmeze, ba chiar dimpotrivă. Peste o oră de la intrarea lor în atelier comanda era făcută. Şi-a ales un material vişiniu imprimat cu nişte frunze care dădeau impresia de broderie, vişiniul o prindea foarte bine, mai mult ca sigur prin alegerea ei o sa fie o adevărată apariţie la petrecere. Şi-ar freca mâinile de mulţumire dar nu vroia ca prin gestul ăsta să o facă pe maică-sa să se răzgândească. Au mulţumit şi cu promisiunea că peste trei zile putea să vină la probă au părăsit atelierul. Fiind o vreme foarte frumoasă Sarah încercă să-şi convingă mama să facă o vizită scurtă la mătuşă, casa matuşii era oarecum în drumul lor. De data asta maman a rămas fermă pe poziţie, avea prea multă treabă acasă, sărbătorile pascale fiind aproape, chiar mai aproape decât petrecerea….

Anunțuri

3 comentarii la “Follow me (I)

  1. clubul spune:

    Codiliene, tată, LA MULŢI ANI şi numai bine să ai!
    Hai, bagă un păhăruţ şi pentru mine, că bună palincă mai ai! 😀

  2. Neliniştitu' spune:

    Codiliane, tată, LA MULŢI ANI, încă o dată, eu eram ăla de sus, he-he!

    • codeus41 spune:

      mi-am dat seama de la…primul cuvant ca esti tu. nimieni in lumea asta nu-mi zice Codilian afara de tine ))). comentariul asta l-am gasit la spam, oare de ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s