Între două lumi (IV)

Acasă toată lumea era trează, unii chiar au dispărut în ceaţă, la cumpărături. Anka se ocupa deja de încărcarea mesei cu de toate. Paul era ocupat deja cu calculatorul, dacă ar fi putut cred ca tasta şi în somn. M-am pus la masă si am luat la întâmplare un borcănel care conţinea ceva galben, am uns pe pâine şi…mâncam, apare Anka din bucătărie şi mi-a spus dojenitoare
– Vali, da ăla e desertul
– Apoi eu sunt de vină ca tu le pui pe masă fără instrucţiuni de folosire. Lasă că tot acolo mărg
Era creme Brulee, o crema dulce-dulce de vanilie. Între timp s-au mai adunat şi alţii pe lângă masă şi ca prin farmec dispărea mâncarea de pe masă, lumea era flamândă, nu glumă. File de somon, croaisante, prosciuto, cremă de ciocolată şi câte alte feluri. Între timp a apărut şi Soso împreună cu Florent de la cumpărături. Soso s-a pus să pregătească ceva cald de mâncare, nu mă întrebaţi ce, ştiu doar că avea baza de ..ouă. Anka ne-a avertizat să mâncăm bine, urma să plecăm la castel, să aranjăm sala de nuntă. În sfârşit ne urnim pe la 11 şi ieşim din oraş. Eu habar nu aveam unde mergem, Anka mi-a spus doar că sunt vreo 40 de km până în satul în care era castelul. La un moment dat ne angajam pe un drum gen A2 sau A1 de la noi, îl intreb pe Florent, că eram cu el în maşină, dacă asta e autostradă. Se uită nedumerit la mine şi-mi spune că nu, e doar un drum obişnuit. Eu de colo îi precizez că la noi drumurile obişnuite sunt cu o bandă pe mers şi de obicei mai sunt dotate şi cu gropile aferente. Probabil nu a realizat cu adevărat tabloul, dar o să se convingă pe propria piele săptămâna viitoare, când o să vină în România. Ajungem şi la castel, şirul de oau-ri care a urmat din partea mea a fost lung. V-am mai spus şi cu alte ocazii cât de mult îmi place să călătoresc în trecut. Eu eram în papuci de casă, bănuind că vom avea mult de umblat cu aranjarea meselor, am fost precaut şi am venit cu papuci de casă, pantofi mei erau noi şi mă jenau un pic. Când eram la poarta castelului îmi vine o idee trăznită şi îl pun pe Florent să mă fotografieze în poarta castelului în papuci, ca şi cum aş fi proprietar şi tocmai ieşisem la o plimbare după somn.
Apare şi bucătarul nunţii împreună cu tatăl lui cu o dubiţă, încărcată cu veselă şi tacâmuri. Mai mult prin semne, ca noi ioc franceză, ne arată ce trebuie să facem, cum să aranjăm mesele, asta după ce am descărcat toate lăzile alea grele din maşină. Bun, şi ne-am apucat de treabă, aveam de aranjat vreo 15 mese de opt persoane. Eu cu aere de “ El Comandante” am început rapid să-i coordonez pe aştialalţi în timp ce aranjam. Faptul ăsta nu a trecut neobservat de bucătar, deşi noi vorbeam mai mult în română. Când am facut o pauza de înfulecat ceva că ne ghiorăiau maţele, bucătarul m-a lăudat. Ce mi-a crescut mie mândria pe metru pătrat, nu vă mai spun. Într-un final am terminat de aranjat si ne-am îndreptat spre Bourges, era în faptul serii deja, urmau să ajungă încă cateva persoane din Romania, şi mai trebuia să aranjam masa şi să pregătim cele necesare pentru distracţia din seara respectivă. Am ajuns acasă la Florent şi după ce am încărcat cele necesare în maşină, am plecat undeva la o curte în oraş, un fel de casă de vacanţă a unor prieteni de-a lui Florent, care stăteau tot în oraş dar la bloc, casa asta o aveau doar ca să iasă la iarbă verde. În timp ce deja câţiva au ajuns şi socializam, eu vorbind foarte zgomotos, de peste gard, un gard viu, se aude o voce
-Au mă, pă Vali
În secunda doi, eu în gândul meu, cine drac vorbeşte româneşte peste gard şi culmea mă mai ştie şi pe nume. Am uitat complet ca trebuiau să ajungă amicii din România. In sfârşit pe la ora 1 noaptea, rupţi de oboseală, după ce am strâns masa şi am spălat vesela, să lăsăm totul în ordine la omul respectiv, ne-am retras spre case, la somn. A doua zi fiind nunta, ne aştepta o zi foarte obositoare şi o noapte la fel

Anunțuri

4 comentarii la “Între două lumi (IV)

  1. […] Mulțumiri speciale pt: Oana, Ivona, Doamna Lucia, cu susținătorii Sorin și Cody. […]

  2. Adrian Bumbaş spune:

    „Au mă, pă Vali”- hehe, nici nu am ştiut ce tare te-am şocat cu exclamaţia asta, Vali :p

  3. codeus41 spune:

    nu neaparat ca m-ai socat Adi, dar am uitat complet ca trebuia sa ajungeti si stiindu-ma in Franta, sa aud peste gard romaneste asta chiar a fost soc )))sper sa mai citesti blogul, ca mai sunt povestiri. esti la Oradea

  4. […] Mulțumiri speciale pt: Oana, Ivona, Doamna Lucia, cu susținătorii Sorin și Cody. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s