Urgia

În sfârşit a început ploaia, căldura exagerată din ultimele săptămâni a lăsat urme adânci în pământ, ce a pus în grădină având mare nevoie de apă, la cei 72 de ani nefiind în stare să ducă atâta apă câtă aveau ele nevoie. Se opri în portiţa de la grădină şi privi mândră cum plantele începeau să-şi revină. Totul era verde în jurul ei, ei da, asta e căsuţa ei şi locul în care şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă. Aici pe bătătura asta şi-a crescut cei doi copii, pe Doru si Ana. Prin ochii minţii parca îi vedea şi acum aievea, cum se jucau prin curte, când ieşea din bucătăria de vară alertată de ţipetele Anei şi dădea cu ochii de Doru cu mâinile în codiţele Anei, trăgând cu nădejde de ele. O durea când trebuia să-l pedepsească, îi era drag ca lumina ochilor, poate şi pentru că era copia fidela în miniatură a omului ei, plecat mult prea devreme în lumea celor drepţi. Lumea s-a prăbuşit pentru ea atunci, accidentul acela care-i răpise omul o lăsase cu cele două mogâldeţe care îi dădeau sens vieţii. Anii au trecut cu bune cu rele si copii ei care mai ieri umpleau curtea de viaţă au plecat spre alte zări. A rămas ea singură, prizonieră benevolă a casei, au chemat-o la ei acolo la oraş dar… nu s-a putut despărţi de locul ăsta, o legau prea multe amintiri de casa asta, şi acolo.. ce să facă? La vârsta ei nu o încânta deloc să-şi schimbe viaţa. Oftă adânc şi o luă agale spre bucătărie. Câteva zile a plouat, bucuria de la început s-a transformat încet în îngrijorare, pământul deja era saturat de apă. Norii nu dădeau semne că ar vrea să plece, la televizor vorbeau de codul galben, ce-o mai fi şi ăla, în fiecare an cu o precizie de ceasornic apele îşi făceau de cap şi după fiecare viitura nimeni nu făcea nimic, parcă o ceaţă se punea pe ochii fiecăruia, „bine că am scăpat” zicea toată lumea. Se trezi în mijlocul nopţii cu un sentiment de nelinişte, stătea cu urechile ciulite aşteptând ceva, nici ea nu ştia ce. Un zgomot ciudat îşi făcea loc în urechile ei, nu-l putea asocia cu nimic, când a realizat de la ce venea era prea târziu. A mai apucat să se ridice din pat şi să se urce pe un scaun, nu-şi putea nici ea explica gestul dar acest lucru a salvat-o. În următoarea secundă apa a năvălit în casă măturând totul în cale, clipe de groază pentru ea, a rămas minute în şir pe scaun care din fericire pentru ea a rezistat primului asalt al apei, când furia apei s-a domolit a îndrăznit să coboare de pe scaun, curent nu avea, încercă să-şi amintească unde ţinea lumânările, luă cu mâinile tremurânde cutia de chibrite de pe raftul de deasupra aragazului şi aprinse lumânarea. Dezastrul care o înconjura depăşea cu mult ce şi-a închipuit, nu mai recunoştea nimic din ce o înconjura, propria camera pe care o cunoştea în cele mai mici amănunte parcă incapuse pe mâinile unui uriaş care, amuzat, s-a jucat cu nervii ei, orele rămase din noapte au fost cele mai lungi din viaţa ei. Când s-a crăpat de ziuă a ieşit să vadă ce s-a întâmplat în curte. Acelaşi tablou sinistru s-a înfăţişat înaintea ochilor ei, nu mai exista gard, magazia, sau ce a mai rămas din ea, era aruncată pur şi simplu în grădina vecinului, totul în jur era apocaliptic. Lipsită de orice vlagă nu ştia nici pe ce să pună mâna, se mişca de colo până colo ca o stafie într-un cimitir inexistent, sau chiar era un cimitir, un altfel de cimitir, al vieţii ei, 40 de ani din viaţa ei au fost şterşi în câteva secunde. Pe uliţă vecinii ei de-o viaţă aveau feţele cadaverice, probabil aşa arăta şi ea, prăbuşiţi în ei înşişi. Neputinţa urla în gura mare de-a lungul uliţei, momente de furie surdă se ridicau din fiecare om întâlnit. Doru şi-a făcut apariţia spre seară, tăcut, a privit în jur şi cu gesturi parcă repezite a strâns câteva lucruri pentru mama lui, s-a oprit mut înaintea ei aşteptând parcă ceva. Instictiv a ştiut în momentul acela că viaţa ei în acest loc s-a terminat pentru totdeauna. Plecă, gârbovită de ani şi nu numai, înaintea lui spre oraş aruncând o ultimă privire în urma ei. Ştia că e ultima dată când mai vedea locul acesta, era hotărâtă să nu se mai întoarcă nici măcar pentru 5 minute în acest loc, o să-l pună pe Doru să se ocupe de tot. Sufletul ei era împietrit…

Anunțuri

10 comentarii la “Urgia

  1. adakiss spune:

    e… foarte frumos. Deși „frumos” nu își are locul într-o astfel de poveste. Foarte interesant și foarte trist… Asta trebuia să fie reacția, nu?

  2. codeus41 spune:

    ))). nu stiu. trebuie sa fie o anume reactie?!! nu am nici un…cutit in mana sa stii )))

  3. codeus41 spune:

    aaa si multumesc pentru ajutor

  4. adakiss spune:

    n-ai cuțit? ce păcat… mă dezamăgești:)).
    Cu multă plăcere!
    Păi, tu ce reacție ai când o recitești, sau când te gândești la ea?

  5. codeus41 spune:

    credeam ca e vorba de reactia mea la comentariul tau. reactia mea vizavi de text nu se pune, sunt autorul lui deci implicit nu sunt obiectiv

  6. codeus41 spune:

    Ei Ada cum o intorci, mai rau ca la Ploiesti, ziceam ca nu pot fi obiectiv din sensul ca fiind textul meu e normal sa-mi placa neconditionat ))) in timp ce altora le poate place sau nu

  7. Amy spune:

    Hai sa-ti fac cunostinta cu adevarul, e plin de bloguri de prosti care au iluzia importantei de nauci care se dedubleaza si isi privesc viata ca facand parte dintr-un film. Ba leprelor, parazitilor, prostii prostilor… la lagarul de concentrare futu-va mortii in gura de paduchi!

  8. codeus41 spune:

    Amy esti libera sa „navighezi” unde vrea sufletul tau. Nici o carte din lume nu a placut la toata lumea, nici macar Biblia, care a fost si este cea mai cititta carte din lume. Bun, ti-am lasat comentariul doar din considerentul sa te mai uiti odata cam ce materie cenusie ai in cutiuta, si sa vada si altii. data viitoare nu o sa ai „norocul” asta. cineva care se ascunde in spatele unui oarecare nick nu ar merita atentia din partea nimanui

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s