Între două lumi ( II)

Au fost direcţionaţi spre zona de intrare în ţară a aeroportului. O senzaţie neplăcută a avut în momentul în care a fost nevoit să parcurgă labirintul acela, parca ar fi fost nişte vite care se supuneau unei reguli imposibil de înţeles pentru el, parcurgându-l gândul lui zbură spre alt labirint obligatoriu, deşi senzaţiile erau cu totul diferite. De ce Dumnezeu îi puneau sa facă lucrul ăsta? Erau studiaţi în timp ce parcurgeau traseul ăsta stupid? sau era doar o măsură să nu se bulucească toţi odată spre ghişeul unde le erau verificate actele. În sfârşit ajunse şi el în faţa poliţistei care-i luă buletinul şi apoi l-a introdus în aparatul acela pentru verificare şi gata, era liber sa plece, spre unde? având în vedere că nu a mai fost niciodată în asemenea situaţie habar nu avea încotro să meargă. O parte din cei care erau înaintea lui s-au îndreptat spre banda de bagaje, i-a spus Lucia de ea dar el nu avea treabă acolo fiindcă a venit doar cu o geanta de voiaj la purtător. Alţii s-au dus la un ghişeu, a întrebat si el pe cineva ce e cu ghişeul respectiv, i s-a spus ca acolo se iau bilete de autobuz pentru Paris, ok nici aici nu avea treabă, şi totuşi pe unde se iese? Stând aşa ca boul la poarta nouă, că viţel nu mai era cam de mult, vede cum un perete se mişcă, el credea ca e perete dar era o uşă cu două aripi automată şi persoana pentru care s-a deschis iese. Aha pe aici e ieşirea, şi-a spus în gând. A păşit şi el dincolo în sala mare a aeroportului şi prima surpriză de care a avut parte e ca nu era nici o persoana din cele două care ar fi trebuit să-l aştepte. Oare ce s-a întâmplat de nu erau aici? Ei lasă, oricum măcar o să aibă timp să fumeze o ţigară, după trei ore de zbor simţea o nevoie teribilă pentru o ţigara. A ieşit şi el pe uşa laterală afară din clădire şi cu gesturi repezite pline de nerăbdare şi-a aprins o ţigară, trase, aproape extaziat, primul fum de ţigară. Da, acum putea să analizeze puţin situaţia, creierul lui era din nou funcţional, oare ce s-a întâmplat de nu erau aici. Se gândea la situaţia în care, fiindcă controlorii de trafic din Franţa erau în grevă în ziua respectivă şi până şi decolarea lor a fost pusă sub semnul întrebării până în ultimul moment, cei care trebuiau să-l aştepte să fi plecat înapoi spre Bourges. Asta ar fi fost varianta cea mai urâtă, nici nu vroia să se gândească la ea, deşi dacă ar fi fost aşa Florent ar fi trebuit să stea până avea confirmarea sigură că avionul nu vine, dar totuşi această variantă cădea din start, ei au plecat din Băneasa la ora 4.25, ora Parisului, deci practic nu avea cum să ajungă Florent în Beauvais şi să nu ştie sigur că el este în drum spre Franţa. Ce stupizenii îi trec prin cap, şi totuşi oare ce s-a întâmplat de nu sunt aici? Aprinse a doua ţigară şi el se gândea că nu o să aibă timp să fumeze nici măcar una, uite acum avea tot timpul. Timpul trecea şi pe măsură ce trecea şi îngrijorarea lui lua proporţii, a ieşit de nenumărate ori pe trotuarul de lângă aeroport, nu avea nici măcar numărul lui Anka, dar şi dacă-l avea ce folos, când s-a uitat fugitiv la un aparat de telefon dintr-o cabină l-a apucat subit durerea de cap, mama câte butoane, la ce dracu le-or fi trebuind atâtea, nu era sigur ca ar fi reuşit să formeze vreun număr de pe aparatul ăsta. Sătul deja de aşteptare intră înăuntru şi se îndreptă spre bar de unde ceru într-o engleză aproximativă, măcar în asta se descurca cât de cât, la franceza era pe aproape de punctul 0, o cafea fără zahăr, aşa cum o bea de 20 de ani. S-a făcut ora 9, era de o ora jumate în aeroport şi nimic, nu apărea Paul şi Florent, deja se vedea dormind prin tufişuri, de plecat nu putea pleca de acolo, era singura şansă să dea de el, se gândea şi la varianta de a căuta un hotel mai ieftin şi să ia legătura pe messenger cu Anka să-i spună unde e. Din fericire pe la 9.20 apare Paul în uşa aeroportului, i s-a luat bolovanul de pe inimă. Într-un schimb de replici pe repede înainte până au ajuns la maşină a reuşit să afle că au aşteptat pe Lavinia la Charles de Gaulle la ora 5 şi din cauza traficului nu au reuşit să ajungă la Beauvais mai repede. Anka cu atâtea pe cap a uitat să-i spună ca Lavinia ajunge abia la ora 5. S-au urcat în maşină şi au plecat spre Bourges, Franţa se aşternea înaintea ochilor lui, şi unde mai pui ca era şi noapte, aşa cum îi plăcea lui să călătorească….

Anunțuri

2 comentarii la “Între două lumi ( II)

  1. […] Toţi scriu că nu-şi pot închipui că vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile şi cimit… […]

  2. […] genunchi, nu câine, nu  doamna Lucia. Era la cumpărături… Bine… Ne ia în primire Cody și ne așează repede la masă; ne ascundem de ploaia care ne-a urmărit (pesemne avea legătură […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s