Între două lumi

Îşi pregătise bagajul. Verifică, a câta oară, dacă avea tot ce-i trebuia, acte, bilet. Era stresat să nu uite ceva acasă tocmai acum când zbura pentru prima dată în viaţa lui. Şi dacă ar fi fost doar asta dar era şi prima lui ieşire din ţară, aşa că acum mai mult ca niciodată nu trebuia sa facă greşeli. În sfârşit luă geanta sport pe umăr şi ieşi pe poarta nerăbdător parcă să înceapă aventura. Şi-a lăsat destul timp, adică a plecat de acasă mai repede cu câteva ore, pentru că voia să caute ceva în Bucureşti. La staţia de metrou Eroilor, acolo unde credea ca va găsi de ce avea nevoie, nu a găsit ce-i trebuia, aşa ca în disperare de cauză a ieşit la suprafaţă sperând că o să găsească în zona respectivă ceva, a trecut de Universitar şi fără ca măcar habar să aibă s-a trezit în faţa zidurilor de la Cotroceni, ha ha, asta era bună , soarta îi purtase paşii ca înainte de a părăsi ţara, chiar dacă numai pentru o săptămână, să ajungă să-i trimită nişte gânduri nu tocmai frumoase locatarului de la Cotroceni chiar de sub zidurile reşedinţei. A făcut stânga împrejur şi a făcut cale întoarsă până la Eroilor, oricum în zona Cotroceniului nu ar fi găsit sub nici o formă ce căuta. Tocmai se urcase în tren când îi sună telefonul, după ce a închis renunţând să mai coboare la Gara de Nord îşi continuă drumul până la Ştefan cel Mare, şi plecând aşa spre niciunde a luat aproape tot bulevardul la pas pe ambele sensuri până aproape la Obor, bineînţeles că nu a găsit ceea ce căuta nici acolo, probabil era o zi proastă pentru ce şi-a propus. Renunţând definitiv în a mai găsi înainte de plecare ce avea nevoie, se îndreptă spre apartamentul prietenei care tocmai l-a sunat, unde la o cafea au mai vorbit preţ de vreo ora pană in momentul în care s-a cam făcut ora la care trebuia sa plece, trebuia sa fie cu 2 ore înainte la Băneasa. Emoţiile atingeau cote alarmante cu cât se apropia de aeroport, o anume frica de ce urmează puse stăpânire pe el. Într-un final se instală în avion curios la tot ce se întâmpla în jurul lui, când a început presurizarea o durere supărătoare de cap l-a apucat şi până la aterizare nu l-a slăbit. Dar revenind la decolare avionul se îndreptă cu motoarele pornite spre capătul pistei, la un moment dat a început turarea motoarelor şi au început să prindă viteză, avea senzaţia ca e într-un tren care prinde viteză şi până să apuce să-şi dea seama erau în aer. Bucureştiul se arătă în toată mărimea lui, îl mai văzuse în diferite filmări pe la televizor dar nimic nu se compara cu faptul propriei experienţe, la un moment dat privirea lui s-a lovit de Palatul Parlamentul, în toata panorama desfăşurată înaintea ochilor lui Parlamentul era cel mai urât lucru pe care-l văzuse într-o imagine de ansamblu, rupea pur şi simplu armonia din zona respectivă. Avionul parcă dădea rateuri, avea senzaţia că nu reuşesc să mai urce, parcă stăteau pe loc, încerca să localizeze ceea ce vedea jos, ar fi vrut să-şi dea seama unde e Ogrezeniul, săptămâni în şir privea avioanele Wizzair care treceau pe deasupra lui, nu a reuşit, de sus toate arătau la fel. La un moment dat în stânga lor au apărut nişte munţi care culmea aveau pe vârf zăpadă. Mai trecând ceva vreme în care a savurat o cafea pilotul i-a anunţat ca tocmai au trecut de Budapesta. Când, cum?!!! că el avea impresia că abia au plecat din Bucureşti. De prin zona aceea nu a mai văzut nimic nici jos, au intrat peste nişte nori, imaginea lor fiind ceva de nedescris, acela fiind unul din momentele lui din viaţă în care s-a simţit cel mai aproape de Dumnezeu, totul în jur era alb şi exceptând pe cei din avion totul era tăcere. Acolo şi-a dat seama cat de mărunţi erau, cu toate lucrurile care ţineau de viaţa lor, parcă aici deasupra norilor îşi pierdea orice însemnătate. Acolo jos nimicnicie, aici sus măreţie. Vocea pilotului anunţa faptul că trebuiau să se pregătească de aterizare, se apropiau de Beauvais. La un moment dat când erau destul de aproape de pământ au depăşit stratul de nori, imaginea care se desfăşura înaintea lui neavând absolut nimic comun cu ceea ce a vazut în Romania, totul era diferit, câmpurile erau cultivate, având ceva deosebit în felul care arătau, ceva geometric. Daca cineva l-ar fi dus adormit şi-l trezea în momentul acela ar fi ştiut din prima că nu se mai afla în România. Fără prea mare tam-tam s-a trezit că erau pe pământ. Călca pentru prima dată pe pământ străin, pentru el era comparabil cu pasul făcut de Amstrong pe lună, era în Franţa…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s