Ciorile

Prima dată când am mers cu mama la Aleşd, cred că aveam vreo 9 ani, am mers pentru un control la policlinică, în perioada aceea a copilăriei eram bolnăvicios, nu bine scăpam de o răceală sau mai ştiu eu ce şi iar mă lovea vreo boala mai mult sau mai puţin misterioasă. Copilăria mea a fost marcată de internări, injecţii, cu cât mai multe cu atât mai …bine. Ce mi-a rămas atunci în memorie, în mod neplăcut, au fost cârdurile de ciori de prin plopii din oraş, şi nu atât petele negre care erau pe toate crengile cât gălăgia infernală care o făceau. Mă treceau toţi fiorii pe şira spinării când le auzeam. Nu ştiu daca e de vină vreo mentalitate dobândită, sau această teamă este instictivă, dar adevărul este ca mi-e o groază de nu mai pot de aceste vietăţi. Exista ceva macabru in ele, poate e doar o impresie, nimic mai mult, dar astea sunt sentimentele mele vizavi de ele. De cate ori reveneam în oraş, aceleaşi cârduri de ciori, sau poate altele mă întâmpinau. Erau ca şi o marcă înregistrată a oraşului de pe Crişul Repede. Anii treceau unul după altul, eu creşteam, revenind periodic în acel oraş ba pentru o internare, mai scurtă sau mai lungă, în vreun spital din cele trei care erau în oraş. Odată cu vârsta era de aşteptat să-mi mai treacă şi groaza de ele, dar nu s-a întâmplat asta, groaza de ele a rămas constantă şi mă urmăreşte şi astăzi. Ce m-a făcut să scriu despre ele, poate faptul ca astăzi am simţit din nou aceeaşi groază. Am fost în Bolintin Vale, ce credeţi că m-a întâmpinat în centrul oraşului? Bineînţeles că un cârd de ciori făcând ce ştiu ele mai bine, adică croncăneau de mama focului. Ei, sărăcie, şi eu care credeam că doar în Aleşd le place. Şi ştiţi care e culmea, că pe lângă groaza pe care mi-au stârnit-o, am avut astăzi şi momente de aducere aminte a altor vremuri, frumoase pentru mine. O vreme când simţeam grija mamei, uneori aplecată noaptea peste patul meu, din salonul de spital, ştergând grijulie transpiraţia de pe faţa mea, alteori „luptând” cu indiferenţa câte unui medic sau având grijă să-mi ia ce-mi poftea inima, de multe ori fără ca tata să ştie. Şi bineînţeles că mi-am adus aminte de Aleşd, de întâmplări mai mult sau mai puţin distractive legate de acel oraş, în care mult mai târziu am avut şi lucrări de construcţie. Pentru mine, peste timp, Aleşdul a rămas oraşul ciorilor, şi da, astăzi chiar mi-a fost dor de el

Anunțuri

6 comentarii la “Ciorile

  1. Bordelezu spune:

    Şi mie mi-e dor de Aleşd, Codeus, mi-e dor de Criş, mi-e dor până şi de canalul ăla din stânga şoselei ce vine de la Cluj. Când faci stânga din şosea, spre podul peste Criş (de la el în jos pescuiam), înainte de Autobază, tot pe stânga, era un depozit de lemne în curtea căruia era un Saint Bernard, maaareee, care în fiecare dimineaţă mă distra, îl vedeam de sus, din blocul de garsoniere de alături, lăsa un pumn de căţel să-l tragă de urechi, ba o dată l-am văzut cum căsca, leneş, iar dracu’ ăla micu’ i-a intrat cu totul în gură, dar nu l-a lăsat inima să şi-o închidă…
    Dar ciorile, pe ciori nu le-am băgat în seamă, am început să le acord atenţie numai când am ajuns prin Militari, cam pe unde ţi-ai luat covrigi şi te-ai urcat în metrou, le urmăream de la fereastră. Ciorile sunt prevestitoare de vreme rea, dar şi de vreme bună. Cănd veneau în cârduri dinspre Ciorogârla către oraş se strica vremea, când o luau spre Bolintin se făcea frumos.
    Acum ciorile sunt în Bucureşti… poate una, două să mai fi rămas prin Bolintin, cu puii.
    Nici ciorile nu mai sunt ce-au fost. 🙂

  2. codeus41 spune:

    deci ai stat in Alesd. pai primul spre halta e Crisul Repede, canalul care vine de la barajul de la Vadu-Crisului e chiar in zona haltei, pe langa calea ferata. acum nu stiu la ce te-ai referit de fapt

  3. Bordelezu spune:

    Nu, Codeus, stiu la care canal te referi, eu ii ziceam iaz, cela de dincolo de podul de peste Crisul Repede, la vreo 700 de metri spre halta, he-he, in el prindeam obleti, unul dupa altul, intr-o ora, doua faceam o suta cinzeci, am facut si doua sute de bucati. Facusem rost de o tabla de inox pe care presaram sare si ii frigeam, mmm, minune ieseau. De la halta inspre Oradea, tot pe dreapta, erau lanuri de in si de orz, cand inflorea inul albastrul florilor lui erau invarstat cu rosul macilor, un rosu aprins pe care il regaseai si in galbenul orzului in parg, era o minune de priveliste.

    Canalul la care m-am referit era placat cu dale, e cel de langa drumul national ce duce la Oradea, treceai peste el din sosea atunci cand vroiai sa ajungi la liceu. Cum veneai de la halta, locul la care ma refeream e numai pe mana dreapta, dupa ce treceai podul spre Alesd. Prima era autobaza, se facea o strada care te ducea dreapta, catre liceu, dupa care venea, pe aceeasi parte, depozitul de lemne.
    Mai tarziu, cu alta ocazie, m-a prins in Alesd un potop. Atunci am vazut forta Crisului Repede, vuia apa cand lovea in pod ca Dunarea la Cazane, pe vremuri, n-a rezistat, desi era din beton, s-a inclinat in fata fortei ei, s-a rupt podul, mult timp nu nu s-a mai putut trece peste el spre halta decat cu piciorul…

  4. Bordelezu spune:

    Si ce unguroaice nemaipomenite am intalnit acolo… Erau si ele venetice, ca si mine, ne ajutam, deh, ca oamenii ce se intalnesc pe alte meleaguri… Dar si barbatii – romani, unguri – erau deosebiti, de localnici vorbesc. Mai am si acum prieteni in zona.

  5. Bordelezu spune:

    Codeus, tu nu te supara pe mine ca mai bat si eu campii, citesc ce scrii si inteleg si ceea ce e dincolo de cuvinte, din cauza asta imi place sa te citesc. Ce sa fac, asa suntem noi, hodorogii, astia ca mine se mai trezesc povestind din senin: -“he-he… pe vrrremmmea mmmea”… si-i da, si le povesteste, si le zice, de nu mai poti sa scapi de el, taman cand tu ai treaba mai multa… 🙂

  6. codeus41 spune:

    Lipsa unui raspuns la comentariile tale nu inseamna ca m-ai suparat. si mie imi place doar sa te citesc ))) si sa nu comentez nimic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s