Apă..multă apă

Ar fi putut fi o dimineaţă ca oricare alta, nu a fost să fie. Ne-am trezit si atunci când lumea a început să mai iasa în curtea blocului surpriză, mare surpriză. În timpul nopţii Crişul şi-a făcut de cap, a ieşit din matcă şi acum era doar la 2 metri de colţul blocului, agitaţie mare, ce mai. Pe stradă curgea apa intr-o veselie. oamenii care aveau case pe stradă au început să-şi mute lucrurile,apa ameninţa sa le intre in case. A venit primarul.directorul şcolii, directorul de la Exploatare, toata lumea era pe..baricade. au inceput sa vina Rabe pline de pamânt şi s-a încropit de urgenţă un dig, era un dig mai vechi dar apa a intrat mai in sus, unde nu era dig. Binenţeles că în ziua respectivă nu s-au facut nici ore, pentru simplu motiv că strada noastră era strada de acces la şcoala. noi binenţeles ca ne-am bucurat ca nu facem ore,nu eram foarte ingrijoraţi de faptul ca eram inundaţi. lucrurile văzute prin ochi de copil nu erau dramatice, poate cel mult inedite şi amuzante

Anunțuri

4 comentarii la “Apă..multă apă

  1. Lilick spune:

    Asa e. Prin ochi de copil totul e altfel. Sa vezi ce am plans eu ca, din cauza ca am dormit, nu am prins.. cutremurul din ’77. Toata lumea vorbea de el si eu nu stiam cum a fost. Cum se poate sa fi dormit in timpul celei mai mari catastrofe naturale (si singura) din istoria… copilariei mele? Am resimtit asta mult timp ca pe o frustrare. De-abia dupa 9 ani, in august ’86, am simtit si eu ca intru in randul lumii, traind un alt cutremur, mai mic. Sigur, acum mi se pare ca era o tampenie sinistra ceea ce gandeam atunci, dar ca sa vezi ce distorsionat e totul cand esti copil.

  2. codeus41 spune:

    Lilick e si normal, mintea de copil nu sesizeaza pericolul, cand ma gandesc in cate situatii limita am fost din cauza acestui curaj nebunesc, copilaresc. pentru noi ca si copii totul era …roz
    PS eu l-am prins, s-a simtit si in Bihor, desi abia dimineata am aflat de la Radio dimensiunile dezastrului

  3. Lilick spune:

    Sa stii ca si eu ma gandisem la tema asta. E foarte interesanta. Vai, si imi amintesc cum atunci, la cutremur, mi s-a dat totul peste cap. A doua zi trebuia sa merg cu gradinita la Tandarica, moment care s-a amanat sine die. In schimb ai mei ne-au dus la bunici, unde au venit si verisorii nostri, si am petrecut cateva zile (saptamani) minunate. De-abia dupa mult timp am aflat ca acasa ne cazuse toata mobila si se stricase… Incusiv tv, biblioteca. Tot, tot..

    Am mai citit pe bloguri povestiri ale unora care erau copii pe vremea marilor zapezi din anii ’50. Am intalnit acelasi soi de nostalgie, ca dupa niste amintiri placute. De fapt, spui tu bine in ultima fraza: „lucrurile văzute prin ochi de copil nu erau dramatice, poate cel mult inedite şi amuzante.”

  4. codeus41 spune:

    sau pentru mine momentul operatiei, eram la un pas de moarte iar eu eram ..blocat, gandeam ca si cum era vorba de a\ltcineva, nu de mine. aveam 14 ani. acum privind in urma ma apuca groaza, atunci mi se parea o chestie misteaux, cum ar zice Victor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s