Rapirea(III)

Se trezi speriat, atipise si nici macar nu si-a dat seama. de cat timp era aici, nici el nu stia, timpul isi pierduse orice semnificatie, puteau fi ore, puteau fi zile. isi scormonea in continuare creierii in aflarea unui raspuns, de ce, pentru ce? dar nimic nu-l multumea ca raspuns. nimeni nu ar fi avut, din ce stia el, motive serioase sa-l rapeasca. renunta pe moment in a gasi raspunsuri si mai mult se tara decat sa mearga pana la masa pe care se afla tava cu mancare, i se facuse foame totusi, nu avea idee de cat timp se afla asa ca puteau fi si 48 de ore de cand nu mancase nimic. Era rece mancarea binenteles, dar la cat de tare ii era foame chiar nu mai conta, ar fi mancat si pietre daca ar fi fost comestibile…. Usa se deshise din nou, el terminase de mult mancarea si s-a asezat din nou pe scaun, renuntand pe moment sa-si mai „sparga” creierii in cautare de raspunsuri. doi indivizi au intrat in camera, cel care ii adusese mai devreme mancarea si unul mai in varsta care probabil era seful, nu era nici atletic nici impunator ca statura, genul de om care in mintea lui il vedea in spatele unui birou, conducand afaceri veroase. Era bine imbracat din cate isi dadea seama in semiintunericul din camera. s-au oprit in fata lui iar „seful l-a intrebat scurt
– de ce nu ai platit mah?
-Ce sa platesc?!!! si mirarea lui era pe bune, probabil nici daca-i aparea in fata Madona din senin nu era asa mirat
-Ti-am trimis ani de zile mesaje in fiecare luna si nici macar odata nu ai platit
In capul lui se facu lumina, deci despre asta era vorba, rasufla usurat, era sigur ca problema o sa se lamureasca, nu era la fel de sigur ca totusi ii vor da drumul dupa aceasta rapire chiar daca el nu avea nici in clin nici in maneca cu problema
-Dar contractul acela nu-mi apartine, eu cand am primit numarul de telefon mi-au tot venit mesajele in fiecare luna dar nu am nici cea mai mica legatura cu acel contract, probabil cine a detinut numarul inainte l-a facut
-Serios!!! cauta o minciuna mai buna
-dar nu e minciuna, e purul adevar
Parca descumpanit de fermitatea lui rapitorul a inceput sa se indoiasca si el de faptul ca ar fi persoana pe care el o cauta
– bun, o sa verific, iar daca ma minti va fi vai si amar de zilele tale
De-a dreptul iritat de noua turnura a lucrurilor se intoarse scurt si pleca nervos spre usa urmat de „gorila”
Noi sperante i-au aparut in suflet, poate ca totusi ii vor da drumul, el era dispus sa uite totul ca pe un vis urat. nu vroia nici o complicatie, nu s-ar fi dus sa reclame la autoritati nici mort, singura lui dorinta era sa-si reia viata dinainte sa uite tot. data viitoare, oare o sa mai fie o discutie data viitoare? sau isi va trimite gorilele sa-l suprime. nuu nici nu se putea gandi la varianta asta, spera totusi ca o sa mai poata vorbi cu el sa-l convinga sa-i dea drumul ca el o sa taca malc, din partea lui nu o sa fie nici un pericol sa-i dea in gat, se agata cu disperare de acest lucru, ca furnica de un pai atunci cand valtoarea apelor o cuprinde. in fond el nu era vinovat cu nimic de incurcatura lor, nu au decat sa-l caute pe cel care facuse contractul. avand in vedere cam de ce mijloace dispune rapitorul nici nu era asa greu. Parca mai usurat dar totusi speriat de ce s-ar putea intampla in continuare, se aseza pe unicul pat existent in camera, un pat de campanie cu o panza care candva a aratat bine, dar care acum abia se mai recunostea modelul, si adormi din nou….

Anunțuri

11 comentarii la “Rapirea(III)

  1. maminineta spune:

    Cody,chiar stii sa tii cititorul in suspans, abia astept continuarea.Sa ai inspiratie.

  2. codeus41 spune:

    Multumesc MamiNineta

  3. Nea Costache spune:

    Nu am mai trecut de ceva vreme pe la prietenul Cody si am surpriza sa gasesc trei episoade, care mai de care mai incitant! Astept cu nerabdare continuarea.
    O zi frumoasa!

  4. codeus41 spune:

    Multumesc Nea Costache, nu mai e mult, cred ca un episod

  5. Bordelezu spune:

    Codeus, aveam, pe vremuri, un prieten de vreo opt ani, indragostit de film pe cand abia fusesese instalat proiectorul cinematografic in caminul cultural satesc, care trecea a doua zi pe la mine sa-mi povesteasca ce-a vazut, ce i-a placut, cum a sarit ala si, mama-mama, i-a batut mar pe toti, poc-tzac, trosc! si asa mai departe.
    Intr-o zi, de cum veni il intrebai, abrupt:
    – Ei, ia zi Gigi, iti placu filmul?
    – Nu-mi placu, nenica, nu-mi placu, nu fuse, bre, cu pistoale la urma…
    Asa ca ai grija, rapitul tau avu parte de pistoale la inceput, apoi dormi, si iar dormi, da’ la urma e musai ca sa mai aiba si el parte de ceva pistoale, ca sa-i placa si lui Gigi 🙂

  6. codeus41 spune:

    Borde ))) nu o sa tin cont de …pistoalele tale, si sa stii ca in ceea ce priveste Rapirea muza mea o cam plecat la…film. iar apropo de amicul tau, am avut eu unul care in cinematograf s-a apucat sa-mi povesteasca actiunea inainte de a vedea, l-am avertizat de vreo trei ori si cand mi-am pierdut rabdarea i-am aplicat o muchie de palma in carotida, de m-am speriat si eu dupa aia ca i se oprise respiratia, dar cel putin i-a trecut cheful sa-mi mai povesteasca filmul.

  7. codeus41 spune:

    Chiar Borde, uite mi-a venit o „inspiratie” de moment. ce ar fi sa continui tu „Rapirea”. sa vedem cum vezi tu finalul. iti dau un indiciu necesar, era vorba de rate la o masina de lux Porche, indiciul e real din viata mea. ))). hai ca poti

  8. Bordelezu spune:

    Codeus, lasa-l pe Gigi, acum are si el par alb, si-o fi schimbat gusturile, ce stiu eu, nici nu cred ca te va citi, asa ca tu scrie pentru mine, cum iti vine tie, ca eu sigur te citesc.
    Ideea cu scrisul de catre doi autori care nu se vorbesc inainte ce vor scrie, fiecare continuind povestea celuilalt, e una buna, captivanta chiar, dar mie nu-mi e aminte sa scriu. Poate doar sa repovestesc aceleasi evenimente vazute de un alt personaj, care vede si ce n-a observat rapitul, ar iesi o alta poveste, si-ar veni altul care ar vedea altele si ar iesi altceva, si adunandu-le pe toate s-ar naste un roman. Generatia furiosilor a folosit ceva din aceasta tehnica.

    Eu cand citesc ceva vad totul, ca intr-un film. Asa am patit-o cand am ajuns pentru prima data in Alexandria, revedeam un oras ce-mi era familiar, cladirile, oamenii, doar Scobie lipsea…

    Scrie povestea ta, nu-mi strica filmul, pelicula trebuie sa curga asa cum ai vazut tu.

  9. codeus41 spune:

    off, cand are omul nevoie mai mare de tine tu il lasi ..balta ))). ce sa fac? astept sa se intoarca muza de la film ))))

  10. Sibilla spune:

    Duminică agreabilă, druje Cody !

  11. codeus41 spune:

    multumesc Niko. si tie la fel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s