Puii de cuc

Era o zi ca oricare alta in care zburdau ca niste ieduti prin imprejurimile baracilor de pe santier, au luat-o la deal prin palcul de copaci care marginea locul in care se aflau „casele” lor. la un moment dat atentia le-a fost atrasa de ceva sus intr-un copac. o pasare se tot agita pe langa trunchiul copacului la o inaltime destul de mare incat sa li se taie pofta de a se urca acolo. au urmarit agitatia pasarii si dupa un timp si-au dat seama ca in trunchiul copacului era o gaura unde erau niste pui. zile la rand reveneau langa copac privind cu fascinatie ceea ce se intampla la vreo opt metri de sol, cam asa apreciau ei ca era distanta. cu timpul le-a incoltit o dorinta ascunsa in suflet care crestea cu fiecare clipa, au inceput timid sa-l roage pe tatal lor sa le-o indeplineasca. la inceput nici nu a vrut sa auda, le-a spus sa-si vada de joaca lor ca nu se face asa ceva. dar ei nu renuntau asa usor, le-a intrat in cap ca si ei pot fi „mamele” acelor pui, sa-i aduca tatal lor acasa ca sa-i hraneasca ei. dupa zile intregi in care i-au facut capul calendar tatalui, dupa cateva scaltoace peste fund aplicate cu sete, totul era in zadar, tatal nu-i putea convinge. pana la urma a cedat a luat toporisca intr-o zi si impreuna cu ei s-au dus la copacul acela. parca presimtind ceva pasarea era prin zona, cand a vazut ca se urca exact copacul in care ea avea puii agitatia ei a crescut, zbura innebunita in jurul copacului. cand a ajuns tatal in dreptul gaurii, le-a strigat ca nu-s ciocanitori asa cum credeau ei initial ci pui de cuc. a inceput sa largeasca gaura ca sa poata baga mana dupa ei. agitatia si galagia care o facea pasarea in jurul copacului atinsese parca paroxismul, in inima lor a aparut o urma de indoiala, oare fac bine, dar bucuria ca peste cateva minute vor tine acele vietati in manutele lor i-a facut repede sa uite orice altceva. i-au dus acasa si le-au facut in magazie pe o etajera un cuib si au inceput sa-i hraneasca asa cum se pricepeau ei mai bine. dupa cateva zile intr-o dimineata i-au gasit morti. Plangeau de le sarea bluzitele de pe ei si o intrebau pe mama lor de ce au murit ca ei le-au dat si mancare si apa, era greu pentru mama sa le explice ca orice „pui” moare fara dragostea mamei lui. erau prea mici ca sa priceapa vorbe atat de mari. a fost o lectie pentru el care a invatat-o fara cuvinte la o varsta frageda

Anunțuri

6 comentarii la “Puii de cuc

  1. Lilick spune:

    Mi-ai adus aminte de versurile lui Zaharia Stancu si de piesa trupei Poesis:

    „Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
    În mână ţineam o bucată de pâine
    Degeaba mi-a spus
    Degeaba mai plângi
    Ce-ai omorât omorât rămâne”

  2. codeus41 spune:

    Multumesc Georgiana pentru vizita si pentru apreciere

  3. Nea Costache spune:

    Frumoasa povestire! O saptamana cu realizari!

  4. codeus41 spune:

    Multumesc Nea Costache, la fel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s