Prietenie

Venim singuri pe lume si la fel si plecam. intre astea doua momente este viata noastra cu bune cu rele. De-a lungul vietii facem si desfacem prietenii. nu stiu care sunt criteriile voastre de a va imprietenii cu altii, nici macar pe ale mele nu le stiu. suntem intr-o cautare „vesnica” de prieteni, lasam in urma pe unii, ne facem alti prieteni, rezidual pastrand anumite prietenii chiar daca fizic nu ne mai aflam in imediata apropriere cu ei. ce cautam de fapt? eu unul caut prieteni mai destepti ca mine, o sa zambiti amuzati, dar in primul rand am fost vesnic „nemultumit” de mine, vroiam mai mult. atunci cand te inconjori de prieteni care nu au nimic sa-ti spuna pentru ca tu stii mai multe ca ei te plafonezi, parerea mea. e cam aiurea ce am scris dar cei care ma cunosc stiu exact ce am vrut sa zic. recunosc de multe ori in stabilirea unei prietenii sunt foarte subiectiv. in primul rand persoana respectiva trebuie sa-mi placa fizic, daca mi-e antipatica fizic s-a dus totul de rapa, poate sa fie si premianta Nobel. atentie vorbesc de prietenie nu de toate relatiile interumane. o categorie speciala a prietenilor este a celor din copilarie, chiar daca fizic asa cum am spus-o suntem departe, ei sunt speciali. acelea sunt cele mai sincere prietenii cred din viata unui om, pentru ca sunt degrevate de orice subiectivism care intervine ulterior la maturitatea unui om. bla bla bla, voi intelegeti ceva din ce aiurez eu aici? e complicat mai ales pentru mine sa explic ceva care este atat de complex. poate ma completati voi. piatra am aruncat-o in apa, face valuri 🙂

Anunțuri

17 comentarii la “Prietenie

  1. matilda spune:

    E adevărat, aspectul fizic contează cumva, dar să nu uităm că aparenţele pot înşela.
    Un vechi proverb spune : ” cînd îţi faci prieteni noi, nu-i uita pe cei vechi”, iar ideea mi se pare de bun-simţ, nu ne putem nega trecutul şi pe cei care ni l-au animat…

    • codeus41 spune:

      recunosc ca sunt cumva tributar acestui aspect, cel fizic dar asta sunt eu. la aspectul doi cumva acele prietenii trec in planul doi, iti aduci aminte cu placere de ei dar cam atata. in rest am scris ca intervine la aceste prietenii distanta fizica

  2. Nea Costache spune:

    Nu o data am descoperit intr-o persoana o inima si un caracter de caine, in timp ce la alta, ce nu prea se lauda cu frumusetea fizica, un suflet nobil. Nu, la mine nu frumusetea este criteriul dupa care imi aleg prietenii ( nici eu nu ma dau Adonis, mai ales ca am ceva anisori in carca), ci caracterul si comuniunea de pasiuni, gusturi (in materie de muzica, literatura, etc.), nivel de cultura apropiat mie, si nu in ultimul rand, atasamentul lui (al lor) fata de mine.

  3. codeus41 spune:

    se pare ca totusi nu m-ati inteles suficient. sa-mi placa fizic. adica noi se spune ca avem genuri care ne plac. nu trebuie sa fie nu stiu ce Adonis sau Eva, am persoane in varsta care-mi plac. nu e un criteriu stabil, adica cand vad persoana imi place sau nu-mi place, atata tot.

  4. Mana spune:

    Persoanele cu aspect plăcut sunt cele care, la început, atrag mai mult. Pe măsură ce trece timpul și începi să descoperi/să cunoști omul din colivia corpului, aspectul fizic trece în plan secund. Nu întâmplător, când descoperim un om frumos în spatele unei ”carcase” care la început nu ne-a impresionat, ba, dimpotrivă, ajungem să nu ni se mai pară urât fizic, ba chiar să-i găsim trăsături și atribute frumoase – spre exemplu constatăm că are ochi frumoși, zâmbet nu știu cum etc. Amici și cunoștințe avem cu toții, dar prietenii (adevărați) sunt rari. Mie-mi place învățătura lui Buddha: ”Caută în viață compania oamenilor mai inteligenți sau la fel de inteligenți ca tine. Dacă nu-i găsești, umblă singur!”

    • codeus41 spune:

      Mana tocmai la Prieteni faceam referire, nu la un amic. un prieten la care ma gandesc cu ingrijorare cand nu da un semn de viata, un prieten care stie despre mine mai mult decat de unde vin si unde ma duc pe moment. si da e foarte greu sa-ti faci prieteni si sunt foarte rari. de invatat avem ce invata de la toti chiar daca au mai putina pregatire, chiar si de la un copil de sapte ani. problema este in momentul in care tu ca om te complaci intr-un mediu „inferior” tie doar cu scopul de a fi „liderul”, si in momentul ala devii o „mlastina” urat mirositoare

  5. codeus41 spune:

    si uite ca incet de la un subiect destul de in „ceata” comentand reusim cumva sa limpezim apele

  6. Mana spune:

    Da, învățătura buddhistă tocmai asta spune: să nu te complaci în mocirla numai de dragul de a fi lider într-un cerc de mediocri… Deh, vanitatea 🙂 Mulți oameni fac asta, și nu au capacitatea de a-și recunoaște că, pe termen lung, este în dezavantajul lor. Dar te pui cu stima de sine și imaginea de sine? :))

  7. Manole spune:

    Nu stiu daca e vorba de fizic sau de empatie. Cred ca mai degraba de a doua varianta. Cred ca nu are importanta cat stie acela, cat este de inteligent, cred ca important si remarcabil e, ca-mi poarta de grija.

  8. codeus41 spune:

    Manole aici deja incep sa apara doua aspecte. prieteni pe care-i cauti pentru inteligenta lor, daca mai ai norocul sa si tina la tine e super dar asta nu se intampla intotdeauna. si faptul ca ai prieteni care tin la tine si nu se ridica neaparat la nivelul tau. dar aici exista o extrema intalnita chiar de mine. un prieten „prostut”care sfarseste prin a te obosi si atunci iti pui si problema asta decat sa ma tot oboseasca asta psihic mai bine ma indepartez usor de el si ma lipsesc de „grija” lui. subiectul e foarte larg, vad ca tot timpul apare cate un aspect care trebuie sa-l dezbatem. aa si ma bucur ca „piatra” face valuri. ))). normal ca exista empatie. nu ma vad doar pentru ca-mi place o persoana fizic si in rest suntem cam varza la interese comune sa continui, eu doar am atras ca prima impresie conteaza si asta e fizica, primul lucru car-l fac la un potential viitor prieten(a) este fizicul. exista ceva dincolo de aspectul fizic si intelectual care ne atrage ca indivizi si aici intru pe un teren minat dar sunt lucruri care nu le poti explica si te miri si tu din ceea ce cunosti de ce te simti atras la un moment dat de o persoana muult mai mult decat de altele. si aici nu vorbesc de dragoste

  9. codeus41 spune:

    Mana stima de sine trebuie sa existe intr-o anumita masura sau sa-i spunem respectul de sine. ce ne facem ca la unii granita dintre respectul de sine si mandrie-vanitate e foarte subtire

  10. Manole spune:

    Io stiu Cody ce sa-ti zic? Poate ca da, poate ca nu. Stiu ca sunt prieteni cu care ma vad zilnic, dar sunt prieteni cu care ma vad poate o data la an. Da, e placut sa ai un om interesant langa. Dar cum ai spus si tu, e greu si cu si cu…
    Ce pot sa spun? Un prieten nu asteapta sa-i ceri. Si nici nu ii arati cu degetul de unde. Evident, reciproca e valabila.
    Orice om are nevoie de spatiu. Cateodata ti se cere, cateodata il ceri. In esenta, subiectul pe care-l pui pe tapet, e cat se poate de adevarat. Insa, mai stiu un lucru, ca atunci cand las pecineva sa-mi patrunda in sfera prieteniei, atunci trebuie sa dau dovada de responsabilitate, ca nu m-a fortat nimeni sa-l accept…apoi, ce? Ma plictisesc si-l arunc la gunoi. Nu cred. Adica mi-a fost bine cand m-a ajutat…dar mi-e greu sa-l suport? Nu, Cody, nu cred. Asta e altceva.

  11. codeus41 spune:

    Vezi Manoleasco cat de …larg e subiectul. si cate subiectivisme avem. nu exsta o reteta unica pentru toti, fiecare reactionam intr-un anumit fel, ne facem prieteni intr-un anumit fel. punem tot felul de bariere, e foarte greu ca cineva sa-ti patrunda in suflet si in inima si doar pentru faptul ca fiecare am avut experiente neplacute cu unii dintre „prietenii” din trecut. hai sa-ti dau exemplu de ce am vrut sa scriu mai sus un individ tine cu tot dinadinsul sa-ti fie prieten desi vezi ca nu aveti prea multe in comun, si nu rezonati tu totusi accepti in prima instanta prietenia lui, care in timp ajunge sa te oboseasca. ce faci? nu faci ce am scris eu mai sus. si ceea ce am discutat pana acum desi este vorba de prietenie intr-un singur cuvant atunci cand intrii in detalii acest lucru difera de la individ la individ.

  12. Manole spune:

    Probabil ca da, insa clar ca nu pot sa-l numesc prieten, hai sa-i zicem nu cunostinta, ci apropiat.
    Fiecare avem felul nostru de a fi, experientele proprii, ziduri mai mici ori mai inalte, chiar si intelegerea termenului de prieten cred ca e diferita.

  13. codeus41 spune:

    avem, avem Manoleasco diferite gandiri, doar de aia dezbatem aici constructiv, nu-i asa?

  14. […] Cella o pînză cu suflet, Mirelei, o toamnă mişcată, Nea Costache a luat o cheie, Cody, o piatră… vălurită, Fanfan, o cutie de chibrituri, Ginei, nişte iluzii, Karla o uşiţă de dulap […]

  15. codeus41 spune:

    pentru o prietena
    te-am sunat in data de 23 la ora 18, nu mi-ai raspuns, eu vodafone

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s