Pustiit

trecea printre ei si nimeni nu-l vedea cat e de ravasit. urla sufletul in el parca in chinurile facerii si nimeni nu-i auzea urletul. trist s-a retras in casa departe de ei si parca tanjind totusi dupa lumea care era dincolo de ziduri. si desi in casa era foarte cald, focul duduia in soba iar el tot tremura ca varga. un latrat de caine pentru el in momentele acelea era un sunet apocaliptic. Lumea lui obisnuita se prabusea in jurul lui si nu intelegea de ce. himere de neinchipuit isi faceau loc tot mai mult loc in mintea lui, ce-ar fi daca… oricum nimeni nu i-ar simti lipsa din peisaj, vorbele simple se transformau in mintea lui in sentinte. si a facut gestul…,oare o sa-l doara, cum va fi? …..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s