Tort…sarat

devenise un fel de traditie in familie ca eu sa fac unele prajituri, printre care si torturile. ce sa fac mi-a placut de mic sa bat…ouale. pe urma am crescut.. si am inceput sa ma ocup si de restul. ei si ce urmeaza era in primavara lui ’90 imediat dupa revolutie. stiti foarte bine astia mai batrani ca au inceput sa „curga” ajutoare dinspre occident, o armata de tiruri nu mai pridideau sa ne care cam tot ce mila occidentalilor a revarsat spre noi, de la haine alimente si alte lucruri. la noi au ajuns inclusiv ratii de la armata germana, ne uitam ca prostii, ca nu mai vazusem asa ceva, pana nu desfaceam nici nu stiam ce se gasea in micile caserole sau conserve.tot de la nemti am primit si margarina la conserva de tabla de 800 gr. si de Pasti in primavara aceea m-am apucat sa fac un tort cu crema de ciocolata, am folosit niste pachete de margarina de 250 gr primite tot de dincolo. ei si ca niciodata pana atunci de la cap la coada am facut tortul fara sa-l gust macar, l-am pus pe dulap si in ziua de Pasti hai sa mancam si noi o felie de tort, eram doar noi trei mama, tata si eu. si primul care musca din felia lui a fost tata, se uita tamp la noi si numai ce-l aud ca zice ce naiba ai facut cu tortul asta ca e …sarat. eu de colo cum sa fie sarat ca doar nu am bolonzant sa pun sare in tort, gusta saraca mama, confirma si ea ca tata nu bate campii. iau si eu, era sarat. nervos iau frumos tortul si directia galeata de gunoi. dupa aceea cauta sursa problemei si intr-un tarziu desfac un pachet de margarina ca mai aveam, era margarina sarata pentru gatit, noi de unde naiba sa fi stiut ca exista si asa ceva. norocul nostru ca facuse mama si alte prajituri si cozonac, nu am ramas doar pe baza tortului facut de mine.

Anunțuri

3 comentarii la “Tort…sarat

  1. Lilick spune:

    Foarte amuzant. :mrgreen: Dar in momentele alea nu cred ca a fost… Imi aduc aminte vag de perioada cu ajutoare. Am primit si eu un singur cadou de la ajutoare. In ’90 am mers cu colindul pe la partidele istorice, si de la dnul Cunescu am primit, printre altele, o bluzita verde (noua) despre care mi-a spus ca era de la ajutoare. Intr-o punga cu portocale, cozonac si bani. 🙂 In rest nu am primit nimic.

  2. Nea Costache spune:

    Nostima intamplare Cody! Mi-ai amintit o alta intamplare frumoasa! Imediat dupa revolutie, prin februarie, sotia s-a intalnit cu p prietena care venea de la hala de carne si ne-a aratat carne de vita pe care-o cumparase de la hala de carne. Am mers si noi si am cumparat: era carne macra, amestecata cu putina grasime. Gatita, a fost buyna, doar ca avea un pronuntat miros „de vita”. Am cumparat de vreo doua ori si cand am mers a treia oara, am vazut ambalajul: o cutie de carton de cca 1m x 0.50msi vreo 20 cm in grosime pe care era desenata o camila si tara de origine – Egipt! Vita fusese camila!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s