Iarna

era o zi obisnuita ca toate celelelate si totusi in aer plutea ceva, dincolo de simturile obisnuite simtea o schimbare, de dincolo de dealuri bulucindu-se spre el, bocanind cu tocurile ei inghetate isi anunta intrarea triumfala iarna. o ura atat de mult dar o si iubea pentru ca nu si-ar fi inchipuit viata fara ea. era ea cea care aducea moartea si curatirea atat in natura cat si in suflete. acest suflet inghetat care culmea le incalzea sufletele tuturor, parca pregatindu-i pentru reinvierea din fiecare primavara atat in natura cat si a sufletelor. zgribulit isi stranse si mai bine haina pe el cu gandul la ale lui, vantul geros, cel care anunta iminenta aparitie a stapanei lui isi facea de cap cu o furie parca nejustificata, cei pasa lui de plangerile lor, ca-i supara foarte tare nu doar pentru ca nu le placea prezenta lui ci pentru ca anunta o perioada care celor mai multi nu le placea, acel rau necesar, lunile de moarte clinica a naturii care o sa mai fie resuscitata doar peste cateva luni. a doua zi dimineata cand a privit pe geam totul era alb, ea era aici, nimic nu mai era de facut, resemnare si planititudine, planititudine si resemnare, a coborat totusi jos si facand un bulgare din zapada il arunca aiurea in aer spre craiasa urandu-i in felul lui bun venit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s