Marea

pe masura ce se apropia de plaja sufletul lui o luase cu mult inainte, emotia nu mai avea granite, marea era doar la cativa pasi distanta, nu la „ani lumina” ca si pana acum. de cate ori citise carti care erau legate de locuri pe plaja si-a dorit sa fie si el un personaj din cartile acelea, sa simta cu tot trupul si sufletul acel ceva nedefinit sau poate undeva in adancul sufletului lui definit. undeva acolo in cotloanele mintii parca ar mai fi fost pe malul marii, parca ar fi trait o viata acolo langa ea. era ceva ce a avut si a pierdut. nu crede in reincarnare dar parca ceea ce se intampla in sufletul lui il facea sa creada ca a mai avut o viata in care a trait pe malul marii, bucurandu-se de fiecare rasarit si apus acolo langa ea simtindu-i framantarile, si da briza, acel vant ciudat care te invaluie cu o caldura si un miros specifice doar ei. l-a intampinat nervoasa si plina de spume, se putea altfel? exact asa si-a inchipuit el intotdeauna marea, niciodata linistita, intotdeauna bolborosind ceva numai de ea stiut. Da avea personalitate, ea marea, personalitate care pe el l-a fascinat intotdeauna,cu toti pori o simtea, era prima intalnire cu o prietena veche, cat de aiurea suna, dar asa simtea, era prietena care l-a insotit mental toata viata. s-a apropiat de ea, picioarele i se afundau in nisipul fin si ud si primul val i-a maturat picioarele, la atingerea apei s-a infiorat dar nu de frig, emotiile erau multe si amestecate, nu le-ar putea descrie niciodata in niste cuvinte muult prea sarace pentru a exprima cu adevarat ceea ce traia. Valurile veneau unul dupa altul parca nerabdatoare sa se joace cu el. dincolo de oamenii care erau pe plaja era doar el si marea, nimic altceva, timpul nu mai avea valoare, si-ar fi dorit ca el sa se opreasca pentru totdeauna, sa poata ramane o vesnicie acolo pe malul marii privind spre orizontul acela, care parca nu se termina acolo unde ochii lui nu-l mai ajutau sa vada, nu exista o granita vizuala palpabila in care ochii lui sa se opreasca, linia aceea subtire dintre cer si mare ii permitea sa haladuiasca si dincolo de ea la lumi pe care doar le banuia sau le-a vazut doar la televizor sau pe calculator. se simtea liber, liber asa cum niciodata nu s-a mai simtit, liber sa viseze la o lume de care nu a avut parte pana acum.

Anunțuri

4 comentarii la “Marea

  1. Lilick spune:

    Superb, Cody! La anul poate o sa stai mai mult la mare, si vei avea timp mai mult ca, pe malul apei, sa-ti aduni gandurile… M-a emotionat textul tau, mai ales ca am fost si martora a acestor momente unice.

  2. Chat Noir spune:

    Și eu am emoții … la fiecare reîntâlnire cu marea. Frumos scris !

  3. codeus41 spune:

    for all. am simtit nevoia sa evoc din nou acele momente care pentru mine nu au pret. va multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s