Pustioaica

Era vremea cand trecuta putin peste 18 ani isi punea problema ce va face mai departe. Tatal ei care le crescuse cum a putut el mai bine, erau 5 surori ramase orfane de mama de vreo 9 ani, au avut grija una de alta, tatal lor incercand in acele vremuri tulburi de dupa al doilea razboi mondial sa le asigure minima existenta, unele din surorile ei au fost slugi pe la familiile mai instarite din zona. era foarte greu pentru majoritatea oamenilor din sat. ea a refuzat intotdeauna sa intre sluga, i se parea degradant, nu avea nici o clasa, nici macar scoala primara nu a facut-o, in ’44 cand ar fi trebuit sa inceapa scoala nu-i ardea nimanui de scoala cu trupele maghiare pe cap si trupele romane care inaintau prin Ardeal, cucerind cu sange pamantul care apartinea de drept Romaniei. acum dupa ce implinise 18 ani desi conditia ei de fata saraca si fara scoala o „recomanda” cu brio pentru meseria de slujnica, in sinea ei se revolta si stia ca nu aceasta este viata pe care vrea s-o traiasca. erau oameni din sat plecati pe santiere prin tara. inflorisera dupa anii 50 ca ciupercile dupa ploaie, se construia cu inversunare, peste tot in orase, la drumuri, la calea ferata. un licar de speranta a aparut in sufletul ei si dupa ce a vorbit cu cativa consateni care s-au intors acasa in concediu, s-a hotarat sa plece cu ei in lumea larga, sa se angajeze pe santierul acela care construia tunele la calea ferata. Habar nu avea unde era, nu a iesit niciodata din sat nici macar pana in Jibou care era doar la vreo 12 km de sat, dar stia ca acolo o sa aiba in primul rand demnitatea de om ,un salar si independenta ei. dupa o cearta scurta dar aprinsa cu tatal ei care nu vroia in ruptul capului sa o lase sa plece, si-a facut bagajul iar in ziua hotarata cu toata indarjirea de care a dat dovada tatal de a o opri din aceasta plecare nebuneasca dupa parerea lui, a intors spatele casei si a plecat hotarata sa-si croiasca o altfel de viata. era in anul 1955 cand s-a angajat pe santier. erau mai multe femei pe santier, munca era destul de grea, erau menajate ele ca erau femei si li se dadeau sarcini mai usoare dar tot era greu. lunile au trecut si tot mai mult ochii ei si mintea adastau asupra unui singur om de pe santier, era singur si era salajan ca si ea, de pe valea Somesului. Era seful de brigada, cele trei schimburi care erau la un capat de tunel erau sub mana lui, vreo 45 de oameni. Nu-i vorba era mandru si falnic, pe ea pirpirie cum era ar fi pus-o usor la radical, singurul impediment pentru mintea ei de copila era nu neaparat varsta, era cu 16 ani mai in varsta ca ea, ci faptul ca a mai fost casatorit. educatia primita acasa isi facea puternic simtita prezenta. lupta interioara era tot mai intensa dar inima a invins pana la urma. binenteles ca si lui nu-i era indiferenta. incet dar sigur s-au apropiat tot mai mult si intr-o zi au facut cel mai nebunesc lucru care-l puteau face. Au „fugit” la Constanta, in loc sa mearga acasa in Salaj ca sa-l prezinte tatalui ei si surorilor si sa mearga sa o cunoasca si ea pe mama lui, tatal lui deasemenea a murit de tanar lasandu-i orfani, doi frati si trei surori, pe care mama lui ii crescuse singura, refuzand sa se mai recasatoreasca vreodata. ei si ajungand ei in Constanta au mers la Primarie sa se casatoreasca. cand sa-i casatoreasca ofiterul de stare civila, alta dandana, nu aveau martor. au venit singuri la Constanta, nu cunosteau pe nimeni. El hotarat, a iesit din primarie si intr-un gest mai mult decat nebunesc i-a propus primului om pe care l-a vazut in strada sa le fie martor de cununie. omul a ramas foarte surprins dar a acceptat bucuros sa fie parte la eveniment, atat de inedita i s-a parut propunerea. binenteles ca dupa ce au primit certificatul de casatorie l-au invitat pe proaspatul martor si la restaurant si doar ei trei au sarbatorit casatoria. au mai stat cateva zile in Constanta, apoi s-au intors pe santier undeva prin Arges. urma in lunile urmatoare sa-si ia concediu sa plece acasa sa-si cunoasca si restul familiei, a ei , a lui….

Anunțuri

6 comentarii la “Pustioaica

  1. Lilick spune:

    Ce interesant. 🙂

  2. codeus41 spune:

    asta-i varianta scurta 🙂

  3. maminineta spune:

    Codeus,scrie variante lungi, sorb povestirile tale.E viata simpla in care timpul nu se grabeste.Numai bine.

  4. Nea Costache spune:

    Emotionanta povestire Codeus! Acesta este, vorba Mamininetei, subiect de roman.

    • codeus41 spune:

      o fi Nea Costache. problema e ca trebuie sa „inventez” cam multe. nu stiu chiar din fir a par toata povestea parintilor, doar ce mi-au mai povestit ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s