Ne-am intalnit in gara dupa ce ne terminasem treburile fiecare prin oras. La televizor nu aflam prea multe, era 18 decembrie si noi aflam doar zvonuri, vorbeam pe peron in cerc restrans privind in jur cu teama de a nu fi auziti de cine nu trebuie. lipsa informatiilor nastea in mintea noastra scene sinistre, nu stiam sigur ce se intampla la Timisoara, doar din auzite si lucrul asta ne facea sa ne gandim la tot ce era mai rau. In Oradea nu se intampla nimic, doar o liniste apasatoare parca venea furtuna. In sfarsit a venit si personalul si ne-am urcat toti intr-un compartiment unde mai vorbind despre Timisoara parca mai lejer decat am facut-o pe peron, am inceput si un joc de carti sa treaca timpul mai usor, pana la Suncuius aveam o ora si jumate de mers. nu stiam noi in momentul ala cum vor evolua lucrurile in urmatoarele zile….
Bravo, ne ţii cu sufletul la gură, ce suspance ! Abia aştept urmarea…
18 decembrie 1989… ce amintiri… Poate ar fi interesant să ne adunăm, mai mulţi dintre noi, amintirile din acele zile. Chiar am putea să scoatem o carte.
@ L.V. : OOOOO, ar fi atat de multe de spus, un roman ADEVARAT cu mai multe volume…
Poate Lucia chiar ar fi o idee buna, o schimbare atat de dramatica vazuta din diferite unghiuri si zone. Revolutia traita si vazuta de romani
Matilda multumesc