Evadarea

Auzi miscare in curte, se stranse si mai mult in pat dorind parca se se contopeasca cu el. oare chiar se intampla, auzise zvonuri dar nu le-a crezut, pana acum. La un moment dat  auzi zgomotul sacadat si sinistru al pustilor mitraliere, o frica viscerala puse stapanire pe el. era doar el si inca cineva in camaruta respectiva, incerca sa vada daca colegul auzea ce se intampla afara, dar dinspre patul acestuia nu se auzea nici o miscare. de afara se auzea in continuare doar zgomotul impuscaturilor nici un tipat nimic, era nefiresc. Teama l-a paralizat se astepta din moment in moment ca usa sa fie data de perete si o teava neagra sa scuipe moarte spre el. din adancul sufletului parca-si urla nevinovatia, el nu vroia sa evadeze, el se simtea bine aici, sa-l auda cei de dincolo calaii, se chirci si mai mult de frica parca vrand ca spatiul pe care il ocupa sa fie cat mai mic,el sa ajunga atat de mic incat nimeni sa nu-l bage in seama. Calvacada de afara se termina la fel de brusc cum a si inceput. pana dimineata  zbuciumul sufletesc continua atingand uneori paroxismul. Plin de teama dimineata indrazni sa iasa in curte, se astepta sa vada trupuri rasfirate prin curte, nimic ca-n palma nici macar urme de sange, parca grozaviile de azi noapte nici nu se intamplasera. Rasufla oarecum usurat poate toate acele grozavii se intamplasera doar in mintea lui si nimic nu a fost real.

Anunțuri

7 comentarii la “Evadarea

  1. Lilick spune:

    Esti talentat, Cody! 🙂

  2. dalila spune:

    ma bucur ca pe lumea asta MAI exista o alta lume!
    aveti grija de ea!
    bre

  3. Neliniştitu' spune:

    Frumos, Cody!
    Trei lucruri sunt importante: scrii, ai imaginaţie,recunoşti când greşeşti. 🙂

  4. codeus41 spune:

    ADI din tot ce vezi postat aici pe wordpress doar Vizita este din imaginatie. restul sunt mai mult sau mai putin trairi de ale mele inclusiv postul de fata, binenteles cel de fata fiind cosmetizat ,nu-ti face cumva impresia ca as fi fost real in razboi

  5. […] făcut un obicei, vară-iarnă, imediat ce cobor cele trei trepte de piatră mă aşez pe banca din curte, din faţa intrării şi privesc… Îmi place să-i privesc, dragii de ei. Unii intră, alţii […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s