Army (III)

Au trecut pe la toti in seara aia si ne-au lasat cartusele, din alea care faceau poc poc si atat. dimineata urma sa se sune atacul. trebuia sa trecem direct prin raul ala, altii dimineata au si facut-o da noi am avut noroc ca eram doar la vreo 20 de metri de o punte si am trecut peste. Iures fratilor in toata regula pe un ametit de camp am luat-o la goana de nebuni cu toate alea in spate, nu ma intrebati pe cine atacam ca in fata nu se vedea tipenie de om nici din astia civili macar. ei dupa un timp cu limbile scoase de un cot cred ne-am cam saturat de alergat si o luaram la pas usor. Ramasesem doar compania noastra prin zona aia, restul unitatii sa fiu al naibii de stiam pe unde e. si am ajuns la poalele unui deal, locotenentul sa luam dealul in piept

-asta are glume in program la ora asta . vorbeam eu cu un amic

Nu avea, si mai aplecati mai in patru labe la propriu am inceput marea urcare, trebuie sa va spun ca era foarte abrupt dealul daca nu aveai grija aveai toate sansele sa te scapi de-a dura inapoi de unde ai venit. Saracul radiotelegrafist era lesinat de jumatate cu statia in spate, l-am mai ajutat noi cu randul.intr-un final am ajuns cu chiu cu vai si in varful dealulul, de ne uitam inapoi pe unde am urcat te apuca ametala. am coborat intr-o vale unde curgea si un firisor de apa, D-ne ce binecuvantare pentru picioarele noastre le-am bagat in apa si nu ne mai dadeam dusi. am inteles ca mai aveam de trecut printr-un clin de padure, de coborat un deal si eram in Pucioasa. Intre timp de nicaieri au aparut doua femei tinere cu cate o legatura de vreascuri in spate mergeau spre Pucioasa. Unul mai sugubat nu are de lucru

-trag tovarasul locotenet

-trage ma

se pune asta si goleste incarcatorul la foc automat.alea saracele au aruncat si vreascurile din spate de sperietura si o luara la fuga. abia am reusit sa le calmam. cu chiu cu vai ne urniram mai departe si am ajuns prin inima targului de data asta la locul de campare.intr-un loc acolo statea comandantul sa ne astepte. eu cred ca eram lesinat de jumatate mergeam in reluare si numa ce-l aud ca striga la mine

– mai cu viata Farcas mai cu viata

-de unde tovarasul comandat ca am pierdut-o si  cata am avut

in paduricea aia unde am campat era o viermuiala ca eram toti in par si inamici si noi doua regimente intregi. in seara aia parca eram mai veseli stiind ca a doua zi dimineata urma sa urcam in camioane si sa ne intoarcem la Bucuresti.S-a terminat si calvarul nostru care a durat trei zile si patru nopti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s