In negura timpului…meu (I)

Era o zi ca toate celelalte. un mijloc de iunie pe care-l aşteptam cu nerăbdare de multe luni. în sfârşit a venit vacanţa cu parfumul ei de libertate, de nefăcut nimic, de zburdat prin paduri, la scaldă în Crişul cel repede si curat. mi-a rămas în memorie acel cristalin de apa inegalabil, cel pe care nici Crişul nu-l mai are. Mi-a placut apa aceea învolburata pe care nu aveai cum sa o invingi, încercam în gluma să înot contra curentului nu-mi reuşea decat caţiva metri, ma opream gâfâind fericit că am reuşit doar şi efemer să inving râul. Era un timp al bucuriei copilareşti cea lipsita de grijile de mâine. Câteodată luam rucsacul lu’ tata cel verde cum erau pe vremuri, îndesam câteva hainuţe în el, îi spuneam mamei şi plecam fericit la deal în sus. Ce fericit eram eu că mă lăsa mama să merg singur la Măguran. era un cătun de câteva case unde traia si tanti Fira prietenă cu mama, cei 5 km de drum care despărţeau Şuncuiuşul de Măguran care şerpuia pe fundul unei văi erau prea scurţi câteodată pt mine, mă bucuram când ajungeam la bancuţă si-mi trăgeam sufletul pe ea, facusem deja trei sferturi din drum si apoi dupa înca câteva curbe ajungeam la Topile locul în care-mi spunea tanti Fira că a fost graniţa vremelnica din al doilea razboi mondial, in mintea mea de copil ma uitam pe furis si parca asteptam sa apară din pădure patrula de soldaţi maghiari să mă întrebe ce caut acolo, mai mergeam încă o postată bună şi apăreau deja primele case răsfirate pe dealuri departe una de alta si nu dupa mult timp eram in curtea aceea atat de dragă mie, pentru mine era a doua casă cea la care abia aşteptam să ajung, să dau faţa cu vacile, caii, oile şi celelalte animale de prin curte, sa iau grebla in mână tragând în piept  acel aer plin de mirosul fânului, era altceva pentru un copil care statea in bloc. era lumea aceea atipică de care nu aveam parte acasă. şi aşa pe nesimţite treceau săptămânile, câteodată stăteam toata vacanţa altă dată doar câteva săptămâni. dar ce mi-a rămas cel mai mult în memorie era dimineaţa atunci când câteodata când ieşeam în pridvorul casei vârful Runcului era acoperit de ceaţa care parcă se rostogolea până în aproprierea casei . nu mă mai săturam să trag cu nesaţ aer în piept răcoros şi curat şi să privesc natura în puritatea ei aceea pe care acum după 30 de ani chiar si ea natura si-a mai pierdut-o…

Anunțuri

16 comentarii la “In negura timpului…meu (I)

  1. Neliniştitu' spune:

    Superb… şi trist…

  2. codeus41 spune:

    Adriane ai aparut.deja te dadusem disparut prin cei nori de prin Africa )))

  3. codeus41 spune:

    multumesc Lucia. esti una dintre cauzele jocului meu de-a proza

  4. Lilick spune:

    Foarte frumos. Chiar am calatorit cu tine in imaginile pe care le-ai creat.

  5. codeus41 spune:

    poate odata o sa calatoresti cu sotul Lilick prin zonele alea. locurile sunt reale
    cu nume cu tot

  6. maminineta spune:

    Descrierea facuta de tine cu sufletul copilului de atunci e minunata.Calatoriile in trecutul nostru ne incarca cu energia pura a anilor traiti fara griji.Sa ne mai plimbi in asemenea locuri. Ne place.

  7. codeus41 spune:

    Ma bucur ca ai trecut pe aici Mami si ma bucur ca ti-a placut

  8. dalila spune:

    copilaria este tot ce avem mai curat si mai frumos in noi
    problema e ca uitam sa fim copii si traim toata viata din amintiri!

  9. noapteaiguanei spune:

    Sper sa nu te jignesc, dar randurile tale mi-au amintit de Calistrat Hogas… il citeam si ma simteam pe drumuri de munte. Acum, cu tine, m-am simtit la fel. Am simtit si aerul curat si ceata si… mi-am amintit de ale mele cu duiosie! Felicitari!

  10. George Serban spune:

    Foarte frumos Cody, intr-adevar! Nu stiu daca pustii de azi mai au astfel de bucurii?!
    PS: M-ai innebunit cu blogurile tale! Cand esti pe unul, cand pe celalalt. Lasa-l pe unul ca arhiva, si foloseste-l doar pe celalalt, omule. La cati amici avem, abia reusim sa-i parcurgem intr-o zi. Daca mai vine un istet dintre noi si-s face doua – ca el e mai cu motz 🙂 ! – unde ajungem?
    Stiu, ai sa spui ca sunt invidios ca tu ai doua!

    • codeus41 spune:

      Euu?!! nu inebunesc pe nimeni. 🙂 nu am sa spun ca esti invidios. ti-as da o sugestie doar, pune ambele bloguri in blogroll asa cum a facut Sibilla, vei scapa de probleme. cu moţul lasa ca ajung io in preajma ta, vezi tu moţuri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s